Ursula decide până și ermetica noilor caserole

Am prostul obicei de a intra în dialog cu vânzătoarele de la supermarketuri. Au mereu figuri triste. Încerc să le mai înveselesc. Să le fac ziua mai bună.

La ultima interacțiune, am fost însă mai sarcastic. Am rugat-o să-mi pună cutiuța cu măsline într-o punguță, pentru că nu înțeleg de ce curg ultimele ambalaje de plastic.

Îmi răspunde cu o certitudine: „Mulțumiți Uniunii Europene pentru noile caserole. Ne-au impus un producător nou de cutii de plastic, care nu se închid ermetic.” Am zis că înțeleg regresul, pardon progresul. O fi dat unul dintre producători vreun ciubuc mai gras. Că, deh. Acolo nu e anticorupție. E lobby. Îmi răspunde spășită: „suntem prea mici în războiul ăsta atât de mare.”

După plată și răsplată. Mă uit pe bonul de casă. 0,19 bani cutia. Și punga 0,10.

citește și: Cum au dat timișorenii florile pe buruieni

S-a dus vremea băcanului de poveste care îți împacheta bucatele cu mult suflet. Acum, ne-am europenizat. Mai e un pic că ne dau și mâncarea de plastic. La care să plătim taxa eco.

Peste drum, alte cutii. Mai robuste. „Asigurăm închiderea la cheie.” Scrie mare pe un afiș. „Vii doar cu cuponul de pensie.” Păi și dacă nu am cupon? Noroc că n-am nevoie de cele patru scânduri lăcuite, căruia noi îi ziceam copârșău. Acum le zice „Pompe funebre.”