DOINA CORNEA, in memoriam / Ca orice creștin, avea un Sfânt la poartă

Șase ani s-au petrecut de la trecerea doamnei Doina Cornea la cele veșnice. La moartea ei, am strigat în gând: “A pleca un sfânt.” La fiecare preumblare de-a mea prin Cluj, îi băteam în poartă. Așa ne era înțelegerea. “Să ne mai luminăm puțin!”

Noi nu am avut un Lech Wałęsa care să înnoade vasele în portul de la Gdansk, nici un Adam Michnik cu elita intelectuală, nici un Papă care să ne rânduie vrerea în lume, doar o Doină Cornea, ca simbol al rezistenței.

O fire plăpândă, o voce suavă, un ghemotoc cu suflet s-a stins în nepăsarea lucie a unei generații pierdute și fără Dumnezeu. „O să te zdrobesc!”, “Te dau cu capul de pereţi!”, urla Vasile Gheorghe, o matahală, trimisă de Iulian Vlad de la Bucureşti la Cluj pentru a o ancheta. Ce vină avea? Era o simplă  asistentă universitară, care s-a solidarizat, în 1987, cu greva muncitorilor de la Braşov.

După revoluţie, Doina Cornea a avut ideea unificării tuturor forţelor anticomuniste în Forumul Antitotalitar Român, care a pus bazele Convenţiei Democratice din România, cea care a reuşit, în 1996, să răstoarne regimul postcomunist al lui Ion Iliescu.

S-a retras din viaţa publică discret.

Considera că, într-o democraţie consolidată, misiunea ei era încheiată și rămânerea la cratiță – o trecere efemeră

Am întrebat-o odată ce a căutat la în Studioul 5 al TVR, în zilele Revoluției și cum a fost momentul când Silviu Brucan a zvârlit-o pe scări, fiindcă n-a vrut să vorbească pe postul national de televiziune despre “teroriștii care trag din toate pozițiile.” De ce v-ați dus? “De proastă. Rolul meu ar fi trebuit să fie la cratiță, dar sufletul meu m-a împins din spate,” avea să-mi recunoască sfios.

Am vizitat-o ultima oară prin 2012. Avea pe uşa de la intrare portretul Regelui. “La noi, în Ardeal, Sfinţii sunt icoane de pus la intrare,” avea să-mi spună, zâmbind.

Regele Mihai i-a trecut pragul casei.

Cavaler al Ordinului Sfântul Papă Silvestru, prin decret semnat de Papa Ioan Paul al ll-lea, decorată de Regele Mihai I cu “Crucea Casei Regale a României” şi de ambasadorul Franţei la Bucureşti cu Legiunea de Onoare în grad de comandor, Doina Cornea n-a avut parte de funeralii -naţionale.

Odată cu plecarea ei la cer, s-a închis un timp.

DOINEI CORNEA PREVESTEA BEZNA SPIRITUALĂ DE AZI

„Am devenit un popor fără o scară de valori morale și spirituale. Un popor hrănit doar cu lozinci reducționiste, stereotipe, omogenizante și care înăbușă, prin frecvența lor obsedantă, orice deschidere spre adevăr, spre înnoire, spre creație. Cred că acest proces de secătuire spirituală stă la baza tuturor neajunsurilor pe care le trăim, căci, prin forța lucrurilor, societatea decade când indivizii se degradează, când indivizii își pierd spiritualitatea,” avea să scrie în prima ei scrisoare transmisă Radio Europa liberă, în anul 1982.

Foto: Mihai Șoica