La dispariția celui mai erudit antrenor român / Jackie Ionescu a ascuns bagheta magică

Profesorul Jackie Ionescu, marele antrenor bănățean, a plecat puțin la cer să refacă echipele celeste ale Ripensiei, Chinezului și ale lui Poli Timișoara, deloc împăcate pe pământ. La venerabila vârstă de 86 de ani, mi-a acordat ultimul interviu din viață.

L-am plimbat prin Grecia antică și prin filosofia Imperiului roman de apus pentru a-l face să recunoască ideea că singura formă eficientă de conducere statală a fost și a rămas Monarhia.

Era convins, asemenea multor gânditori, că inteligența este un dar divin și are o funcție ereditară.

”Nimeni nu vrea să caute energia universului” – mai remarca, în timpul interviului de anul trecut, profesorul Jackie Ionescu. A fost de patru ori antrenor al lui Poli Timișoara. Dezvăluirile sale, atât despre modul cum a creat spiritul ofensiv, dar și despre cum a păcălit Securitatea, au adunat zeci de mii de vizualizări pe youtube. În întreaga sa carieră de antrenor cu Poli, a reușit cele mai uluitoare performanțe. Dintr-o lume de șchiopi, a compus o echipă imbatabilă în Cupa României. Acesta este meritul văzut al carierei sale.

Am vrut să demonstrez că Jackie Ionescu a fost cel mai erudit antrenor român

Ce am încercat de-a lungul celor 90 de minute de dribling printre judecăți de valoare, trimiteri la valorile tradiționale și la interpretarea principiilor fundamentale ale vieții, era să demonstrez că profesorul Jackie Ionescu era mai erudit decât Mircea Lucescu, antrenorul lui Dinamo București, cel care bucurându-se de puterea regimului comunist, l-a retrogradat.

L-am întrebat: “Ce este fotbalul? O știință sau o profesie?” „Fotbalul este o profesie științifică,” mi-a răspuns deloc deontologic.

Deși un gânditor sceptic și un fin analist al exceselor de putere, era optimist când am discutat despre revenirea la principiile creștine în vremea când omenirii îi va fi greu.

Cât privește viitorul poporului român, profesorul Jackie Ionescu a prorocit că vița noastră nu va pieri, atât timp cât spiritul lui Burebista și al marilor domnitori, apărători de țară, vor veghea la propășirea neamului.

Viața sa îndelungată a fost o epifanie a binelui. A crezut în forța izbânzii pe terenul de luptă, fiind un vehement adversar al culiselor și al aranjamentelor de alcov.

A trudit pentru Poli, iar steaua lui norocoasă se va așeza alături de celeștii Ripensiei, a imbatabililor angajați ai Primăriei, ce se băteau cu Milan și marile puteri fotbalistice ale perioadei interbelice.

Dumnezeu să-l hodine!

Întreg interviul aici.