Spovedania jurnalistei care în 2020 s-a bătut pentru Dominic Fritz: m-ai păcălit!
Unul dintre cei mai intransigenți jurnaliști din Timișoara, Lia Lucia Epure, mare luptător pentru cauza Fritz, în alegerile locale din 2020, astăzi, îi arată obrazul. “M-ai păcălit!” i-a transmis fosta susținătoare.
“Unii prieteni încă îmi mai spun așa: ”Acum patru ani, l-ai susținut pe Fritz… ai uitat? ” Cum aș uita așa ceva? Atunci am crezut în șansa de a avea un administrator occidental, european, iar faptul că m-a păcălit prin tot ceea ce a făcut ulterior nu reprezintă doar dezamăgirea mea, ci a zeci de mii de oameni. Noi, aici, aveam un cult pentru populația șvăbească, aproape tot conceptul de rânduială bănățeană venea din interacțiunea cu acest grup etnic mai mult decât cu altele. Dar m-am săturat să tot justific public asta, uitând că marele Cezar, împăratul Romei a spus, iar apoi citatul a fost preluat de Nicolae Iorga, în perioada interbelică așa: ”Numai boul nu-și schimbă ideile”. Așadar, gata, nu sunt politician, dar Doamne, ce bine am învățat să le citesc unora expresivitățile verbale și faciale, pe cele cu voie și pe cele fără voie, iar rolul jurnalistului este să contribuie la aflarea adevărului, nu la mascarea lui.
Tot ceea ce a făcut Dominic Fritz în ultima vreme se numește ”vărsare de vânt”, în limbaj poetic. El nu merită în aceste momente niciun demers poetic, mai ales că în viața sa practică a adus atâta minciună, atât de multă sfidare și bătaie de joc, încât merită revolta oamenilor. Nu o să-i fac analiza completă de campanie, o mare propagandă pentru naivii care vor să o creadă, dar nici nu pot să trec superficial peste câteva palme pe obrazul timișorenilor, a celor care vor să vadă și să simtă. Nu voi neglija niciodată dreptul la opinie, nici marea dispută despre gusturi, deci respect dreptul fiecăruia la alegerile sale. Doar hoardele de lași ce se vor dezlănțui împotriva acestui text din spatele unor conturi false, ei nu respectă dreptul la opinie și la critică al nimănui care nu gândește ca ”ei.”
Dominic Fritz nu a participat la nicio dezbatere publică din această campanie. Ca și cum ar fi fost sub ”demnitatea” lui să se amestece cu alți candidați, indiferent cine erau ei. Orgoliul său cultivat temeinic de un grup din jurul său, creionat după tiparele propagandei inadmisibile în mileniul trei, ascunde niște adevăruri triste pentru el. Nu a mers la dezbateri pentru că nu este nici pe departe spontanul al cărui rol în joacă. Nu, pentru că la întrebările posibile despre schimbări legislative, nu ar putea răspunde. Nu l-am văzut vreodată stăpânind legislația, el are alături, mereu, acei ”suflători”, ca la școala pentru corigenți și repetenți, care șoptesc din spate. Sau care scriu pe hârtia de serviciu. Nu a mers la dezbateri pentru că nu suportă confruntarea directă cu o anumită concurență. Este obișnuit cu dialogul învățat, de genul: intervievatul și moderatorul, de obicei cu întrebările oferite anterior. Când ceva nu știe, aplică ”zâmbetul de circumstanță”, acela care mai dă șansa falsă de dobândire a unui răgaz pentru gândire.
Livrează mini-minciunici
Dominic Fritz a păstrat niște așa zise ”piese de campanie,” pe care unii le-au perceput ca pe expresia luptei sale pentru dreptate. Să nu uităm că în cazul conflictului între cele două familii de rromi din Piața Traian, cazul fusese rezolvat de Poliția Timiș (națională, nu locală!) cu 10 zile înainte. Agresorul fusese arestat. Dar el s-a dus acolo, manipulând termenii și făcându-i pe unii să creadă că el este ”salvatorul Timișoarei” în materie de conflicte cu rromi, când la Timișoara era deja o atitudine publică contra faptelor nesociale generate de unii dintre ei, de 30 de ani. Ce a spus el? Că este în Piața Traian cu inspectori de stat în construcții. Nu!!! Minciună! Chiar șeful Poliției Locale, domnul Haidu, într-o întâlnire profesională la care eram prezentă a spus: ”Erau din departamentul de control pentru construcții al Poliției Locale.” Așadar, nimeni din Inspectoratul de Stat pentru Disciplina în Construcții, așa cum se anunțase. Asta este manipularea! Se bazează pe confuzia termenilor, pe faptul că oamenii nu sunt atenți la detalii.
Așa s-a întâmplat cu manipularea în cazul demolărilor de pe Bega. Cică acolo al fi acum o ”mini pădurice”. Poate o ”mini minciunică” ? O biată suprafață vopsită penibil, inundată la prima ploaie, fără autorizație de construcție? O mână de ”pomișori” (că tot îi plac diminutivele) pentru păcălirea ochiului unui privitor? Dar să nu uităm de manipularea cu vizita doamnei Lipă! O paradă penibilă pe malul Begăi, cu promisiunea că se va rezolva totul pentru canotorii Timișoarei, și da, s-a rezolvat într-un container! Mă întreb: ne crede orbi, surzi?
Temele campaniei și le alege fiecare, dar manevrarea maselor este o poveste complicată. La firmele multinaționale se fac presiuni, din păcate. Șefii le cer angajaților promisiuni ferme de a merge la vot și de a arăta fotografia votului. Avem informații și asta nu este o joacă. Angajații sunt nevoiți să joace cartea ipocriziei, din teama de a nu-și pierde locurile de muncă. Aceasta să fie ”lecția de democrație” a firmelor cu birourile centrale în Europa pe care atât de mult ne-am dorit-o?
Această campanie a fost cea mai urâtă din toate pe care le-am trăit acasă la noi, în Banat. Credeam că doar pe malurile Dâmboviței este posibil un limbaj agresiv și distrugător, la noi, nu, noi eram decenți, critici, dar în standarde generate de principii. Armatele de ”postaci” dirijate din umbră de cei din jurul lui Fritz au murdărit cu obscenități și mizerii verbale tot ce au putut. Să le fie rușine! Și celor care se împăunează cu pretenții de a fi comunicatori, ei au fost primii care au jignit, terfelit, murdărit ținte imaginare.
Nu, Dominic Fritz, nu te vei bucura în nouă iunie. Vei afla de ce!” – scrie Lia Lucia Epure.
Loading...
