„Niciun text juridic nu este etern. Nici măcar Constituția” – începe Adrian Năstase o postare pe blogul său. În text, fostul premier atrage atenția asupra principalei probleme a Constituției României: faptul că funcțiile de președinte și premier nu sunt clare.

Adrian Năstase evită să menționeze că varianta actuală a legii fundamentale, cea din 2003, a fost făcută când el conducea executivul și că a fost gândită pentru anul 2004, când se aștepta să dea fotoliul de la Palatul Victoria pe cel de la Cotroceni.

De asemenea, Adrian Năstase nu spune nici că noua Constituție a fost creată de mentorul lui politic, Ion Iliescu, fără consultare publică și când sângele nevinovat vărsat la Revoluție și la Mineriade nici nu se uscase încă.

Totuși, criticile lui la adresa textului fundamental sunt pertinente:

„Niciun text juridic nu este etern. Constituția nu face excepție. Nici chiar codurile penale. În 1991, a fost adoptată o constituție care consacra Revoluția din 1989 iar în 2003 a fost adoptată o constituție pre-aderare. După 2007, ar fi trebuit adoptată o constituție a României post-aderare. Nu s-a întâmplat asta, pentru că în 2014, din meschine interese partizane, legea de revizuire nu a mai fost supusă referendumului. O problemă de esentă este insă dualitatea presedinte/premier in constitutia noastră. Lucrurile sunt tot mai complicate. „

Adrian Năstase a atras atenția că jocul politic făcut de Klaus Iohannis

„Acum ne chinuim să punem mici petice Constituției, pe chestiuni conjuncturale, în condițiile in care cazul Alexandra arată cât de stupidă este discriminarea coruptie/criminalitate iar ideea că Parlamentul, prin lege (pentru că prin Constituție nu se poate), să se „lege” că nu va da o lege de amnistie sau de gratiere pentru corupție. Pentru violatori și criminali ar putea… Oricum, este stupid pentru că tot parlamentul ar putea să adopte, ulterior, o lege care să invalideze auto-limitarea propusă de președinte.

Președintele – candidat la prezidențiale – nu mai respectă nici măcar aparențele. În loc să transmită mesaje echilibrate, invitații la calm și raționalitate, el iese în stradă, ca un toreador cu mantie roșie, pentru a înfuria adversarii sau face declarații electorale pre-înregistrate de la pupitrul Președinției pentru a obține capital politic în vederea alegerilor din toamnă.

Stilul prețios/sentențios, cu accent pe fiecare silabă, devine tot mai enervant. Președintele „va cere guvernului, în CSAT, să ia măsuri...”

Nu, presedintele poate „cere” salariaților săi să ia măsuri. In CSAT, el poate propune iar deciziile vor fi luate cu unanimitate de voturi (consesns), în condițiile în care, oricum, membrii guvernului sunt majoritari acolo. Sigur, strategia este de a enerva, de a crea tensiune, emoții, în cazul unor drame umane pe care încearcă să le exploateze electoral. Nu e în regulă!”

Fostul premier vine și cu două propunereri pentru clarificarea situației. Dacă actuala arhitectură semi-prezidențială se păstrează, președințele să fie limitat la un singur mandat. Această soluție este foarte populară în America Latină, pentru a fi evitate căderile în dictatură. Sau, este de părere Adrian Năstase, ca românii să decidă dacă vor sistem parlamentar sau prezidențial.

„În condițiile astea, în definitiv, la ce folosește dualitatea președinte/premier? Ca să meargă presedintele la Consiliul European, unde să se întâlnească cu premierii din celelalte țări (cu vreo trei excepții) iar apoi să-i povestească (sau nu) premierului ce s-a hotărât acolo?

Și, în definitiv, dacă tot am început să ne jucăm de-a referendumurile, de ce nu ar fi întrebată suveranitatea poporului dacă vrea sistem prezidential, ca în SUA, sau sistem parlamentar ca în Italia, Germania, etc.  Adică o masină cu un singur sofer si un singur volan.

Iată intrebări adevărate pentru un referendum in această toamnă.” – a încheiat Adrian Năstase.

Întrebarea pentru referendum, spusă de Regele Mihai în 1992!

Prin exemplele de regim parlamentar pe care le dă, Adrian Năstase nu îl include pe cel mai bun – sistemul britanic, adică MONARHIA CONSTITUȚIONALĂ. Adică sistemul pe care România l-a avut până la 30 decembrie 1947. Un monarh echidistant și neutru din punct de vedere al partidelor ar duce la încheierea luptei între palate. România poate merge pe această soluție deoarece are o Familie Regală prezentă, implicată în societate de 30 de ani, cu un mare prestigiu internațional și care are legături instituționale cu toate forțele politice românești.

10 MAI – PATRIA poate fi recompusă doar prin MONARHIE